Nascentes morimur

Masa rotundă

E Ultima masă.

Spre deosebire de alte dăți,

Acum eu stau pe colț.

 

Crizele filosofiei sunt crize care sapă adânc;

Mă uit în ochi blânzi,

Masa e tăcută.

Concupiscentia oculorum:

Se pasează ocheade pentru că se pasează orice,

Nimic nu rezistă. 

 

Mâncăm tare bine, mai puțin când ne așezăm

la masă.

Bem pentru că lucrul-în-sine e greu

de recunoscut.

 

Am pierdut imens, am jucat

într-un cerc restrâns.

Am progresat 2700 de ani cu spatele,

Și există un singur lucru din care

e făcută lumea:

 

Apa din fântână.

 

De când Thales a gustat-o, apa i-a fost phármakon.

 

Crizele filosofiei nu sunt sterpe: 

                      au născut antinomii –

Cum să ne uităm către stele?

Și cum să ne îmbătăm cu apă rece?

Cum avem grijă de „generații”?

care-s filosofi, 

                      și care-și dau coate?

 

Partea plină a paharului a devenit simulacrul.

N-avem paharul Ideal.

Toți bem din aceeași licoare, eternă;

Și totuși ne îngrămădim la masă.

 

Masa rotundă

e ultima masă la care a asistat simțul comun.

Luăm locuri, fiecare într-un colț.

 

Am pierdut curba, finețea curbei,

blândețea ei,

                     promisiunea revenirii.

 

Nimeni nu ne mai servește.

 

Maestrul oftează: „E greu să faci o gaură în cerc”.